Lucrul cu traforajul

Placajul este un material util din care se pot executa diverse obiecte. Pentru confectionarea acestora se foloseste deseori fierastraul de traforaj.

Fierastraul de traforaj este format dintr-un cadru metalic sau de lemn asemanator literei "U". Capetele libere ale cadrului sunt prevazute cu niste cleme cu surub in care se fixeaza panza taietoare.

Sub clema inferioara se afla un maner de lemn cu care se manuieste traforajul. Traforajul cu cadru de lemn are in partea de sus a cadrului un surub cu ajutorul caruia panza poate fi intinsa, de aceea el poarta numele de surub de intindere.

Panzele pentru acest fierastrau sunt niste fasii subtiri si inguste de otel prevazute pe o latura cu o dintare foarte fina. Panzele se rup foarte lesne de aceea trebuie sa existe intotdeauna o rezerva. Capetele panzei se fixeaza in clemele fierastraului. Pentru aceasta, suruburile se desfac, se aseaza panza, apoi suruburile se strang la loc.

Panza trebuie sa fie bine intinsa, caci altfel va taia prost si se va rupe repede. Cel mai indicat material pentru lucrul cu traforajul este placajul format din trei straturi.

Alte scule absolut necesare sunt sula si pila. Glaspapir-ul este de asemenea util pentru curatirea placajului iar hartia carbon pentru copierea desenelor pe placaj.

Despre cum se executa un obiect din placaj vom vorbi intr-un episod ulterior.

Scoaterea unui dop dintr-o sticla

De cate ori nu vi s-a intamplat ca tocmai cand voiati sa scoateti un dop dintr-o sticla acesta sa va joace o festa cazand in sticla daca este goala sau sa pluteasca in continut cand aceasta este plina.

Scoaterea unui dop dintr-o sticla este usoara daca procedati astfel: legati un cui cu o bucata de sfoara si introduceti-l in sticla. Trageti de sfoara in sus iar aceasta va sili cuiul sa impinga dopul intr-afara, succes.

Barca valiza

Imaginea inedita reprezinta schita unei barci-valiza cu aspect elegant si destul de usoara pentru a putea fi  transportata fara greutate.

Precum se poate lesne observa, intreaga barca este alcatuita din parti demontabile care pot incapea intr-o valiza improvizata fiind utila mai ales pescarilor amatori.

Inedita idee a fost publicata in anul 1929 in Ziarul stiintelor populare si al calatoriilor fiind inspirata dintr-o publicatie americana de la acea vreme.

Curatare rame aurite de tablouri

Pentru curatarea ramelor aurite de tablouri  pot fi folosite doua proceduri:

Procedura I - Ramele se spala cu un burete inmuiat usor in alcool sau terebentina apoi se sterg cu o carpa moale.

Procedura II - Se amesteca 3 albusuri batute spuma cu apa de Javel in cantitate de o treime fata de cantitatea de albus, solutia obtinuta se foloseste pentru curatarea ramelor.

Alamirea metalelor

Alamirea este una dintre cele mai dificile operatiuni de galvanizare piesele urmand a se acoperi simultan cu ambele metale componente: zincul si cuprul. Trebuie precizat ca galvanizarea metalelor inseamna acoperirea pe cale electrica a pieselor metalice cu un strat foarte subtire dintr-un alt metal cu scopul de a le da un aspect estetic si de a le feri de actiunea unor agenti chimici. De multe ori galvanizarea este o operatie premergatoare unei alte operatiuni executate cu acelasi scop -colorarea- sau unul auxiliar pentru obtinerea unor rezultate in lucrarile speciale.

 Compozitia si modul de preparare este urmatorul:

1. Se dizolva 200 grame sulfat de cupru si 200 grame sulfat de zinc in 3 litri apa si apoi se toarna in mod progresiv o solutie de 5 litri apa. de 400-600 bicarbonat de natrui dizolvat intr-un litru de apa fierbinte.
2. Precipitatul alb care se formeaza se filtreaza si se spala cu apa pana cand apa care se scurge din precipitat nu mai inroseste hartia de turnesol.
3. Precipitatul astfel obtinut se varsa intr-un vas care contine o solutie de 5 litri apa, 150 grame de bicarbonat de sodiu cristalizat, 250 grame de cianura de potasiu(99%) si 250 grame de sulfat de natriu; se amesteca bine apoi se filtreaza din nou si lichidul ramas se amesteca cu circa 6 litri de apa si se fierbe.
4. Alamire se face la 3 volti si cu un curent foarte slab. Uneori se comite greseala de aintrebuinta intensitati mari de curent cu scopul de a accelera  depunerea alamei. 

Atentie!

Hidrogenul care se formeaza in cazul acesta impiedica aderenta metalului pe metal din care cauza stratul depus nu are nicio rezistenta.

Intrebuintarea periei de sarma da aceleasi bune ca si la aramirea pieselor. Polul pozitiv este format din tabla recoapta de alama.

Nichelarea lemnului

O publicatie de la inceputul secolului 20 explica secretul acoperirii lemnului cu nichel in felul urmator:

Inainte de toate, obiectul pe care dorim sa-l nichelam trebuie curatat bine si apoi facem urmatoarele operatii intrebuintand trei solutii:

1) Solutia a - o cantitate de cauciuc se dizolva in sulfura de carbon. In aceasta solutie se mai adauga o cantitate de ceara topita. Dupa aceasta, in ce s-a obtinut, se mai adauga urmatorul preparat compus dintr-o cantitate de fosfor topit intr-o cantitate de sulfura de carbon si o cantitate de asfalt macinat amestecat cu o cantitate de terebentina. Toate aceste componente se amesteca bine.

2) Solutia b - este compusa dintr-o cantitate de nitrat de argint dizolvat intr-o cantitate de apa.

3) Solutia c - se prepara in modul urmator: se dizolva o cantitate de clorura de aur intr-o cantitate de apa.

Obiectul din lemn pe care dorim sa-l nichelam se leaga cu o bucata de sarma si se scufunda pentru un oarecare timp in solutia a. Dupa aceasta faza, obiectul se scoate din solutie si se usuca bine.

In continuare, obiectul uscat se acopera cu solutia b pana ce capata un luciu metalic.

Dupa aceasta etapa, obiectul se spala bine cu apa si se acopera cu solutia c. 

In urma acestor operatii, suprafata obiectului capata culoarea galben-metalica astfel fiind pregatit pentru nichelare.

Sper ca cele cateva sfaturi despre nichelarea lemnului sa va tenteze sa incercati.

Litografia

Litografia (din greaca veche λίθος - litos, "piatră";  γράφω - grafo, "a scrie") este arta de a reproduce prin impresiuni desenele facute pe o piatra calcaroasa cu un corp gras. Aceasta metoda a fost descoperita de Alois Senefelder (1771-1834) in niste imprejurari fericite care par sortite sa treaca in randul povestilor.

Sarac, corist la teatrul din Monaco, acesta compune cateva bucati muzicale care, spre norocul nostru, Doamne, egoisti mai suntem, cazura.

Neavand mijloace spre a le da tiparului, manat de ambitia de autor, se aseaza la lucru pentru a descoperi un procedeu ieftin de tiparire. Este de neinchipuit munca si rabdarea depuse pana descoperi litografia.

Intr'un moment de descurajare, ii veni in ajutor calcarul care se gasea berechet in imprejurimile Monaco-ului. Ce s'ar fi facut acesta daca nu i-ar fi venit in ajutor intamplarea care a jucat un rol hotarator pentru atatia inventatori?

Intr'o zi pe cand era ocupat in laborator, veni spalatoreasa de-i lua rufele la spalat si insemna din capriciu, numarul acestora pe calcar cu degetul care era unsuros.

De aci pana la definitiva inventie nu mai era decat un pas. Odata cu venirea anului 1799 inventia era completa. Autorul are fericirea ca in timpul vietii sale sa o perfectioneze si sa se bucure de rodul ostenelilor sale.

Iata deci pe sarmanul corist de la teatrul din Monaco devenit bogatul Senefelder.

Litografia este arta de a reproduce nu prin reliefuri ci prin modificarea chimica a calcarului litografic (piatra de Monaco).

Cum se procedeaza:

1) Se ia calcarul litografic ce se afla cu deosebire in Bavaria si Franta si se netezeste.

2) Se deseneaza sau se copiaza printr'o metoda speciala figura care trebuie reprodusa cu un creion facut din sapun si funingine si peste piatra se toarna apa tare ( acid azotic) care ataca piatrea peste tot cu exceptia suprafetei care a fost desenata cu creionul gras.

3) Se toarna tusul tipografic care peliculizeaza numai pe suprafata neatacata de acidul azotic, caci acesta, prin puterea sa coroziva face ca partile atacate de el sa respinga tusul.