Coup papier vintage 1906

Coup papier lemn nuc traforat cu inscriptia "Expositia Bucuresci 1906" cu manerul dantelat. Este souvenir achizitionat la Expositia Generala de la Bucuresti desfasurata in acelasi an cu jubileul regalitatii.

Martisoare vintage argint filigranat

Martisoare vintage din argint filigranat de la inceputul secolului 20, papucel, morisca si trifoi cu urmatoarele dimensiuni:
Morisca:
latime- 13mm
inaltime- 17 mm (pana la anou)
Altorelief- 3 mm

Trifoi:
Aproximativ 13x13 mm
Altorelief- 2,6 mm

Papucel
Lungime- 16,5 mm (pana la anou)
Latime- 7 mm
Altorelief- 3,2 mm

Martisoare vechi

Martisoare vechi de sfarsit de secol 19 delicate si discrete gravate pe dos cu anul aparitiei 1 Martie 1898, iar pe fata cu motive inspirate de flora si fauna. Prevazute cu anou potrivit cu diverse dimensiuni de lantisoare, martisoarele vechi pot deveni oricand ulterior sarbatorii de Martisor si medalioane.

Martisoare de pe vremuri

Trifoi, potcoave, buchetele de flori, catei, cosari, ancore, figurine de sticla, ceramica, fulgi, margele tesaturi sau lemn, martisoarele sunt simboluri si piese de arta manuala care sporesc pentru amatori colectiile personale. Acestea sunt din anii '70-'80 cand studentii de la arte plastice, artizanii si alti priceputi etalau multicolorele lor panoplii incantand trecatorii care nu rezistau tentatiei de a cumpara cateva. Fondul Plastic de pe atunci prezenta de asemenea numeroase martisoare handmade devenite acum piese de colectie in egala masura.

Masuta piedestal

In gama mobilierului vintage se incadreaza si aceasta masuta-piedestal decorativa din lemn de nuc de nuanta brun-satinat sculptata pe partea exterioara a picioarelor usor curbate, evazate in forma trapezoidala cu deschiderea bazei mari de 260 mm iar a celei mici de 150 mm chiar sub bordura decorativa sculptata de sub policioara superioara.

Inaltimea totala este de 1112 mm iar distanta dintre polite este de 845 mm.

Suprafata politei superioare are urmatoarele dimensiuni: 260x260 mm (patrata) cu colturile retezate simetric.

Suprafata politei inferioare are urmatoarele dimensiuni: 250x250 mm (patrata).

Picioarele sunt late de 30 mm si groase de 20 mm iar politele au grosimea de 20 mm.

Magia metaloplastiei

Metaloplastia nu se poate învăţa, ci doar "fura." Nu este o meserie care se poate învăţa. Ca să faci un tablou este nevoie de foarte multă răbdare şi dăruire. Nu se pot învăţa etapele prelucrării tablei ca pe o simplă poezie, pe de rost, trebuie să simţi căldura metalului în mîini. Teoretic este simplu dar este nevoie de multă precizie şi pasiune care să vină din interiorul sufletului.

Sînt mai multe etape pînă la finalizarea unei astfel de lucrări. Prima dată se modelează imaginea pe o tablă, apoi se conturează cu un instrument special ascuţit chipul sau peisajul pe care vrem să le redăm. După care se curăţă şi se lustruieşte cu nisip întreaga lucrare. Culorile se obţin prin încălzirea materialului.

Wood frames

A small part of my wood frames collection! What would be a painting without frame and life without "borders"?

Prosoape de pe vremuri...

Obişnuinţa omului sedentar in sensul de aşezat, gospodar, vizionar chiar, ii netezea acestuia drumul prin viaţă. Privind la păsările Cerului cum işi intocmesc intâi cuib, omul simţea natural acest imbold ancestral... până apăru creditul...Prin '81 abia terminasem studiile şi am avut unica ocazie de a participa la Universiadă. Chiar a fost un eveniment! Studenţi din lumea-ntreagă, aci, la Bucureşti. Bine,bine, dar ce legătură are cu "trusoul", veţi intreba, pe bună dreptate. Are, căci orice obiect are un rol unic de "Şarpe din Pustiu", declanşând numeroase stări de care Omul are nevoie acută...

Prin '81 abia terminasem studiile şi am avut unica ocazie de a participa la Universiadă. Chiar a fost un eveniment! Studenţi din lumea-ntreagă, aci, la Bucureşti. Bine,bine, dar ce legătură are cu "trusoul", veţi intreba, pe bună dreptate. Are, căci orice obiect are un rol unic de "Şarpe din Pustiu", declanşând numeroase stări de care Omul are nevoie acută...

Ştergare româneşti (1)

Ne amuzam pe vremuri când mai toţi aveam aceiaşi pantofi "Guban",camaşi "Braiconf" sau "Târnava", mănuşi şi cojoace de Orăştie şi căciuli ruseşti...Faţă de fesurile şi "training"-urile de azi, fără a uita şi ultimul răcnet: şlapii, uneori asociaţi chiar şi cu costum, pe-atunci aproape că păream burghezi in ţinute de Gală... Doamnele abia descopereau prin anii '60 splendida mătase naturală chinezească ce se revărsa in valuri pe tejghele magazinelor, iar pe Lipscani, in micile prăvălii simţeai miresme de flori de câmp de la ţesăturile naturale tradiţionale româneşti devenite banale prin abundenţă...

Nu cred că există gospodărie, cu excepţia celor de la ţară, din care să lipsească, fie prosoape de frotir groase ca mochetele de Cinsădie, fie batiste fine, fie ştergare din in , cânepă sau bumbac. Ţesute din fire naturale, vopsite exclusiv cu vopseluri din pigmenţi naturali, ştergarele, in mare parte chiar pictate manual, aveau şi rol decorativ. Iar asta nu este tot. Pe eticheta banală, care nu-ţi scotea ochii ca cele de astăzi, găseai inscripţia:"Made in România". Cum oare alţii cereau ceva ce noi, odată cu anii '90, am inceput să aruncăm la coş ca fiind "vechi" şi demodat?... Ce paritate putem face astăzi intre un lucru natural şi unul artificial? Cum renunţăm aşa uşor la calitate pentru zurgălăi comerciali?!... Ce-am pierdut şi pentru ce? Să fie vreo poftă latentă, profund ascunsă, ce exultă prin manipulare şi targetare?... Mai avem timp să aflăm sau rămânem cu ce-am pierdut?!... Pentru inceput, vă voi prezenta o colecţie de ştergare româneşti din in, cânepă şi bumbac, "născute" prin anii '70-'80, absolut noi, găsite intr-un dulap uitat al unui gospodar. Banale pe-atunci, ştergarele au devenit acum, obiecte de muzeu sau de colecţie...căci, cele care se fabrică in prezent, nu mai conţin fibre naturale(vegetale), acestea fiind o materie primă foarte rară, in consecinţă, foarte preţioasă... Ca intotdeauna, vă invit la o "răsfoire" plăcută şi de ce nu, tentantă...

De la o soră mai mare de-a noastră...China

Aţi mai răscolit prin cufere şi garde-robe-uri cu parfum de lavandă? Fie la bunici, fie la mătuşi mai de dinainte născute, sigur aţi mai găsit câte ceva, doar aşa, măcar de amintire... 

Dintr-o ciudată şi  păguboasă tradiţie milenaristă, in ciuda eforturilor depuse pe-aci incepând cu anul 44, AC, atât de către Apostolul Andrei cât chiar şi de Pavel insuşi, de a aduce "făclia" dezrobitoare de tradiţii păgâne, localnicii plaiurilor au preferat,-ce credeţi?- tradiţiile...

Drept pentru care, bunica din partea oricăruia dintre părinţi, incepea la puţină vreme după măritiş, să-şi strângă "trusa de inmormântare"! 

Batiste, prosoape, veşminte... toate rânduite in mormane generoase pentru a trece Styxul... 

Dar cei care o rup cu tradiţiile, se vor trezi cu munţi de lucruri strânse temeinic de generaţii pentru iluzia ştergerii păcatelor pentru un teanc de batiste... Iar dacă sunt "Made in China" de prin anii '60, atunci ai un loc in faţă.