Cutii metalice pentru coloniale...

Pe vremea când ceaiul, tutunul şi romul aminteau chiar şi de Marco Polo, cine era ingenios, dacă spaţiul vital era micuţ, găsea soluţii pentru fiecare capitol al vieţii, mai ales pentru cel privind vreun tabiet. Vă prezint cutii metalice folositoare pentru ceai, tutun, condimente, agrafe de birou, bolduri, creioane, pixuri, stilouri, nasturi şi alte nimicuri pe care nu le găsim când avem nevoie. Alături de pipă şi de chibriturile din anii '30 ne duc cu gândul la o expediţie gen Operaţiunea Monstrul(Bicicleta galbenă- fragment) cu neuitaţii Caragiu, Cotescu, Moraru...

Prosoape de pe vremuri...

Obişnuinţa omului sedentar in sensul de aşezat, gospodar, vizionar chiar, ii netezea acestuia drumul prin viaţă. Privind la păsările Cerului cum işi intocmesc intâi cuib, omul simţea natural acest imbold ancestral... până apăru creditul...Prin '81 abia terminasem studiile şi am avut unica ocazie de a participa la Universiadă. Chiar a fost un eveniment! Studenţi din lumea-ntreagă, aci, la Bucureşti. Bine,bine, dar ce legătură are cu "trusoul", veţi intreba, pe bună dreptate. Are, căci orice obiect are un rol unic de "Şarpe din Pustiu", declanşând numeroase stări de care Omul are nevoie acută...

Prin '81 abia terminasem studiile şi am avut unica ocazie de a participa la Universiadă. Chiar a fost un eveniment! Studenţi din lumea-ntreagă, aci, la Bucureşti. Bine,bine, dar ce legătură are cu "trusoul", veţi intreba, pe bună dreptate. Are, căci orice obiect are un rol unic de "Şarpe din Pustiu", declanşând numeroase stări de care Omul are nevoie acută...

Ştergare româneşti (1)

Ne amuzam pe vremuri când mai toţi aveam aceiaşi pantofi "Guban",camaşi "Braiconf" sau "Târnava", mănuşi şi cojoace de Orăştie şi căciuli ruseşti...Faţă de fesurile şi "training"-urile de azi, fără a uita şi ultimul răcnet: şlapii, uneori asociaţi chiar şi cu costum, pe-atunci aproape că păream burghezi in ţinute de Gală... Doamnele abia descopereau prin anii '60 splendida mătase naturală chinezească ce se revărsa in valuri pe tejghele magazinelor, iar pe Lipscani, in micile prăvălii simţeai miresme de flori de câmp de la ţesăturile naturale tradiţionale româneşti devenite banale prin abundenţă...

Nu cred că există gospodărie, cu excepţia celor de la ţară, din care să lipsească, fie prosoape de frotir groase ca mochetele de Cinsădie, fie batiste fine, fie ştergare din in , cânepă sau bumbac. Ţesute din fire naturale, vopsite exclusiv cu vopseluri din pigmenţi naturali, ştergarele, in mare parte chiar pictate manual, aveau şi rol decorativ. Iar asta nu este tot. Pe eticheta banală, care nu-ţi scotea ochii ca cele de astăzi, găseai inscripţia:"Made in România". Cum oare alţii cereau ceva ce noi, odată cu anii '90, am inceput să aruncăm la coş ca fiind "vechi" şi demodat?... Ce paritate putem face astăzi intre un lucru natural şi unul artificial? Cum renunţăm aşa uşor la calitate pentru zurgălăi comerciali?!... Ce-am pierdut şi pentru ce? Să fie vreo poftă latentă, profund ascunsă, ce exultă prin manipulare şi targetare?... Mai avem timp să aflăm sau rămânem cu ce-am pierdut?!... Pentru inceput, vă voi prezenta o colecţie de ştergare româneşti din in, cânepă şi bumbac, "născute" prin anii '70-'80, absolut noi, găsite intr-un dulap uitat al unui gospodar. Banale pe-atunci, ştergarele au devenit acum, obiecte de muzeu sau de colecţie...căci, cele care se fabrică in prezent, nu mai conţin fibre naturale(vegetale), acestea fiind o materie primă foarte rară, in consecinţă, foarte preţioasă... Ca intotdeauna, vă invit la o "răsfoire" plăcută şi de ce nu, tentantă...

Lame de ras Sputnik

A... Nu acela... Generalul Korolev este unic. Nici nu este confuzie. Din gama "Sputnik", dacă se poate spune vreodată aşa,( a propos: poate v-amintiţi gluma cu fabrica de biciclete "Tohani" şi cu Nuţi de la "grenade"...) am avut bicicleta semicursieră( o bijuterie dealtfel) pe care m-a pus păcatul, ca să nu zic dracul, s-o vând. Ca o slabă consolare, am rămas cu lamele "made in USSR", pe care le alătur uneori, când mai am câte o pasă proastă, lângă cele ale "concurenţei", Gillette, Wilkinson( şi astea chiar de pe la inceputul secolului XX), şi le dau cu tifla, zicându-le: "Na! Că au şi ei ca ale voastre, voi nu prea aveţi ca ale lor"!...

De la o soră mai mare de-a noastră...China

Aţi mai răscolit prin cufere şi garde-robe-uri cu parfum de lavandă? Fie la bunici, fie la mătuşi mai de dinainte născute, sigur aţi mai găsit câte ceva, doar aşa, măcar de amintire... 

Dintr-o ciudată şi  păguboasă tradiţie milenaristă, in ciuda eforturilor depuse pe-aci incepând cu anul 44, AC, atât de către Apostolul Andrei cât chiar şi de Pavel insuşi, de a aduce "făclia" dezrobitoare de tradiţii păgâne, localnicii plaiurilor au preferat,-ce credeţi?- tradiţiile...

Drept pentru care, bunica din partea oricăruia dintre părinţi, incepea la puţină vreme după măritiş, să-şi strângă "trusa de inmormântare"! 

Batiste, prosoape, veşminte... toate rânduite in mormane generoase pentru a trece Styxul... 

Dar cei care o rup cu tradiţiile, se vor trezi cu munţi de lucruri strânse temeinic de generaţii pentru iluzia ştergerii păcatelor pentru un teanc de batiste... Iar dacă sunt "Made in China" de prin anii '60, atunci ai un loc in faţă.