Papetărie vintage

Perforator pentru hârtie de indosariat, ascuţitoare de birou pentru creioane, sugativă şi tampon pentru ea, maşinărie de numerotat pagini şi la sfârşit, rastel pentru tocuri şi creioane... Dacă adăugăm la ele o pereche de cotiere pentru funcţionarul de birou, parcă-l vedem pe Vasiliu-Birlic in "Două loturi(lozuri)"... Biroul? Evident, masiv din nuc sau cireş...

Imnul Crizei

Când facem haz de necaz e clar că avem puterea să râdem de noi şi de belelele in care ne băgăm singuri... Cum ieşim de-aici e altă poveste, dar până atunci mai râdem-plângem o tură până când, berzei chioare-i face Dumnezeu cuib...

Umor românesc

Halba, ţoiul şi...sifonul

Nelipsite de pe mesele din birturi şi terase, devenite obiect-simbol ale celor mai populare locuri de socializare: cârciumile, aceste "relicve" decorează de ceva vreme vreo etajeră de pensiune spre fala de colecţionar a proprietarului, căci "fiola" de plastic le-a detronat in folosul lor, transformându-le in obiecte de colecţie...

Târgul Moşilor

Cei care au scris despre Târgul Moşilor spun că este răspândit in toată România, de la Nistru şi până la Mureş, fiind mai slab peste Cerna şi peste Prut din cauza dominaţiunei străine. Târgul incepea peste tot Lunea, inainte de Sâmbăta Morţilor şi ţinea până Sâmbătă, când se impărţeau lucrurile cumpărate in Târgul Moşilor. Aceasta era tradiţia. La 1871, Târgul incepea să degenereze. Tradiţia era să se impartă Sâmbătă următoarele lucruri:

1) O oală nouă roşie, nesmălţuită cu vin;

2) O doniţă  nouă cu apă;

3) Un colac;

4) O lumânare de ceară galbenă aprinsă;

5) O strachină nouă, cu păsat fiert cu lapte. Aceste lucruri dăruite constituiau pomana. Pomana sau po-manea, ne spune Cezar Bolliac, este darul pentru sufletul celor morţi, pentru zeii mani, cari după tradiţia păgână nu sunt decât sufletele celor morţi din familie cari, transformaţi in spirite, aveau influenţă şi in bine şi in rău asupra membrilor familiei rămaşi in viaţă pe pământ. E semnificativ că, precum romanii aveau trei zile pe an pentru celebrarea zeilor mani, tot astfel românii au 3 Sâmbete ale morţilor. Târgul Moşilor este, prin urmare, Târgul strămoşilor, el se aduna in preziua uneia din Sâmbetele morţilor, anume in cea din luna Mai, pentru ca să se facă pomenile. La 1871, precum am spus, Târgul incepea să degenereze şi , afară de asta, era foarte rău ingrijit. De unde, la mijire, nu veneau in târg decât cei ceri vindeau lucrurile destinate pomanei, precum olarii şi dogarii, acum târgul era un bâlciu ca oricare, unde se vindeau toate felurile de mărfuri. Apoi, târgul era instalat intr' un câmp noroios, fără strade,  fără pavaje, murdar şi neluminat. Vechii comercianţi străini cari făceau şi ei originalitatel târgului, nu mai veneau. Nu mai veneau orientalii cu mărfuri fabricate in Persia, la Smirna, in Egipt. Nu mai veneau elveţienii cu lucruri fabricate din lemn. Şi alţii, şi alţii. Şi nu mai veneau fiindcă, pe deoparte era mizeria materială, iar pe de alta taxele comunale erau din ce in ce mai mari. Astăzi, deşi Târgul Moşilor este incă şi mai departe de tradiţie, cel puţin este in mare progres, şi moral şi material.

Cules din lucrarea: "Bucureştii de altădată"

Autor: C. Bacalbaşa